Intuneric, prea frig sa respir e in inima mea
Speranta demult a pierit, lacrima e mult prea grea,
Amintirea ta s-a transformat acum in durere
Cuvintele candva rostite sufera-n tacere.
Candva o stea ne-a zambit la amandoi
A fost o raza de fericire patrunsa-n ganduri noi,
Dar a pierit, inainte de a ne atinge
Si-n urma ei un suflet plange.
Sunt singura si rog clipele sa-ti aminteasca
De ce-am fost noi, si-un inger sa-ti zambeasca
Dorinta la care tu visezi, sa devina realitate
Suferinta sa dispara din calea ta...fericirea sa-ti surada o eternitate!
28 august 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu