...inca imi este frica de singuratate...

Azi mi-am adus aminte de tine, inger....iarta-ma, dar zbuciumul vietii m-a purtat pe culmile uitarii...

...m-ai ascultat si langa tine intotdeauna gaseam linistea ce-mi lipsea..

dar, eu am incetat sa mai vin la tine..si am vrut de atatea ori, dar timpul nu-mi ajungea niciodata...acum as veni, crede-ma....

langa tine am crescut,tie iti spuneam in gand toate temerile mele, toate visele mele.....

...dar am uitat sa mai vin...

stiu ca adierea ce-ti scutura florile, iti aduce liniste....dar si singuratate....

....spune-mi, inger...nu iti este frica?....

astazi am inteles: cei ce pleaca, nu uita suferinta ce o lasa in urma....nu o uita....o strang si o pastreaza pentru eternitate...

si ma-ntreb, pentru cine este oare mai greu?....

"Ochii plansi vor sa te vada"- un omagiu adus iubirii

...poate nu ti-am spus niciodata ca ti-am pastrat zambetul in paginile destinului meu…

….ca te-am ascuns, intr-un mod egoist, te-am ascuns…si te-am pastrat doar pentru mine….

….te-am invelit in vesmintele calde ale amintirii si te-am uitat, doar pentru a te regasi din nou…

…ti-am ascuns privirea…nu vroiam ca alt suflet sa-ti descopere menirea…

…ti-am pastrat toate visele….le-am inchis in cufarul vietii mele…

…nu te-am lasat sa-ti urmezi calea….ti-am aratat, aproape obsesiv, drumul catre mine…doar catre mine…

as fi vrut ca lumea mea sa fi doar tu….si atat…

…spune-mi ca stiu sa te gasesc atunci cand am nevoie de tine…

…spune-mi ca stiu sa tac atunci cand iubirea ta imi vorbeste…

p.s. am crezut ca atunci cand plang eu,plangi si tu....si am crezut ca atunci cand pe mine ma doare, suferi si tu...

...rani nevindecate...

Destinul meu e mai mult ca o amintire, nu il pot controla si nu pot alege ce pot sa-mi amintesc si ce pot uita. Sunt dureri din trecut ce se simt din ce in ce mai vii, sunt intamplari ce reapar, sunt temeri ce infloresc din aceleasi iluzii, si sunt aceleasi vise, iar si iar....si credeam ca pot fi fericita!

Ma inconjoara mereu aceleasi ganduri invaluite in cuvinte noi si tot aceeasi singuratate imi sopteste. Astept mereu, astept pe cineva sa-mi vorbeasca, poate sa ma asculte....poate chiar sa-mi cante...dar nimeni nu apare.

Odata am crezut ca pot trai asa cum, aproape obsedant, imi propusem sa traiesc...acum stiu ca totul a fost doar o iluzie...

Odata cu timpul pierdut, mi-am pierdut si credinta....nu mai sunt ce am fost candva, nu mai am planuri, nu mai am un drum al meu.....nici macar putere nu mai am....

Imi e frica, dar cui sa-i spun?

....poate ca voi reusi sa imi adun gandurile, si poate voi reusi sa plec si sa incep totul din nou...

...dar pana atunci, raman aici, captiva....inconjurata de destin....

p.s. am vazut undeva aceste cuvinte, prefer sa nu spun unde,.....

"Doamne, ramai cu mine, ca s-a facut noapte."

...picuri de clestar...

...pana acum , nu demult, sunetul ploii imi aducea fericire...

....acum imi aduce doar amintiri....si atat!....

....poate si singuratate....

si printre picurii grei...

....poate si absenta ta!

......tu, zambeste, si atat!