Nu are importanta ce spun, ce fac, ce promit, ce visez...nu are importanta cine sunt.
Oricare ar fi visul meu, scopul meu, idealul meu...tot un fir de praf in lume raman.
Nu pot spune ca am avut vise marete, nu pot spune ca am stiut ce vreau de la viata....am avut clipe pline de sperante infantile si de optimism nejustificat, de tristete fara motiv, de lacrimi false....toate au intarit si mai mult convingerea mea ca niciodata nu voi stii ce-mi doresc. Am alergat cand trebuia sa stau si dimpotriva am ramas cand trebuia sa plec...cu motiv, fara motiv....dar intotdeauna am gresit....am gresit si am regretat....si iar am gresit....orice as face ma intorc mereu in acelasi loc....singura... Sunt intr-o continua cautare....dar oare nu mi-ar fi mai usor daca as stii ce caut?....fug....de ceva....de cineva.....sau poate catre ceva....catre cineva?....nu am dorinte, nu am planuri, nu am sperante, nu am vise.....nu mai am nimic....de fapt, niciodata nu am avut....vreau sa evadez....sa scap....ceva ma tine aici,...ma tine captiva, fara aer....fara culoare....nu vrea sa-mi de-a drumul....dar nici eu nu vreau sa plec....Ai sa-mi spui ca mai am timp, ai sa-mi spui ca sunt inca la inceput....dar, daca nu e adevarat?....daca timpul meu s-a scurs....?....daca nu mai pot repara nimic din ce am stricat....nu mai pot darui sperante noi....nu mai pot castiga incredere....nu mai pot fi iubita?....am irosit clipe pretioase, am irosit vieti, am murdarit suflete inocente, am distrus sperante in priviri aparent pierdute...am sperat ca voi fi iertata mereu....nu se intampla asa....uneori, regret prea tarziu, si langa mine nu mai e nimeni cui sa-i spun imi pare rau...raman lacrimi ce nimeni nu le sterge....nu ma intelege gresit, nu imi plang de mila....stiu ca le merit....stiu ca e vina mea....nu astept nimic....oare aceasta imi e greseala..?....nu ma deranjeaza ca nu stiu unde vreau sa ajung....altceva ma doare.... nu stiu ce drum sa parcurg....nu-mi gasesc calea...
