Destinul meu e mai mult ca o amintire, nu il pot controla si nu pot alege ce pot sa-mi amintesc si ce pot uita. Sunt dureri din trecut ce se simt din ce in ce mai vii, sunt intamplari ce reapar, sunt temeri ce infloresc din aceleasi iluzii, si sunt aceleasi vise, iar si iar....si credeam ca pot fi fericita!
Ma inconjoara mereu aceleasi ganduri invaluite in cuvinte noi si tot aceeasi singuratate imi sopteste. Astept mereu, astept pe cineva sa-mi vorbeasca, poate sa ma asculte....poate chiar sa-mi cante...dar nimeni nu apare.
Odata am crezut ca pot trai asa cum, aproape obsedant, imi propusem sa traiesc...acum stiu ca totul a fost doar o iluzie...
Odata cu timpul pierdut, mi-am pierdut si credinta....nu mai sunt ce am fost candva, nu mai am planuri, nu mai am un drum al meu.....nici macar putere nu mai am....
Imi e frica, dar cui sa-i spun?
....poate ca voi reusi sa imi adun gandurile, si poate voi reusi sa plec si sa incep totul din nou...
...dar pana atunci, raman aici, captiva....inconjurata de destin....
p.s. am vazut undeva aceste cuvinte, prefer sa nu spun unde,.....
"Doamne, ramai cu mine, ca s-a facut noapte."
:(..durerea singuratatii..ranile acestea..stiu cat de mult doare..am trecut si eu prin ele..si totusi..acea durere acele rani unele mai sunt inca deschise si sangerande..dar am invatat sa ma ridic...sa nu renunt..daca toti am renunta..oare care ar fi viitorul...?..:(
RăspundețiȘtergereInca o data foarte frumoase cuvintele tale..